*(Această rugăciune revelată de ‘Abdu’l-Bahá se va citi la mormântul acestuia. Poate fi citită şi în alte momente.)
Oricine recită această rugăciune cu smerenie şi înflăcărare va aduce încântare şi bucurie în inima acestui Servitor; va fi ca şi cum s-ar întâlni faţă în faţă cu El.
El este Cel Atotglorios!O, Doamne, Dumnezeul meu! Smerit şi înlăcrimat îmi înalţ către Tine mâinile imploratoare şi îmi ascund faţa în praful acelui Prag al Tău înălţat deaspra cunoaşterii celor învăţaţi şi a laudei celor ce te slăvesc. Cu bunăvoinţă aruncă asupra servitorului Tău, umil şi smerit la uşa Ta, privirile ochiului milosteniei Tale şi cufundă-l în Oceanul harului Tău veşnic.
Stăpâne! El este un slujitor al Tău sărman şi smerit, înrobit şi implorându-Te, fermecat în mâna Ta, crezând în Tine, în lacrimi înaintea feţei Tale, chemându-Te şi implorându-Te, spunând:
O, Doamne, Dumnezeul meu! Dă-mi harul Tău de a-i sluji pe cei iubiţi de Tine, dă-mi putere să Te slujesc, luminează-mi fruntea cu lumina adoraţiei în curtea sfinţeniei Tale şi a rugăciunii către măreaţa Ta Împărăţie. Dă-mi puterea să fiu detaşat de mine însumi în faţa intrării cereşti a porţii Tale şi ajută-mă să mă detaşez de toate lucrurile înlăuntrul sfintelor Tale hotare. Stăpâne! Dă-mi să beau din potirul abnegaţiei; înveşmântează-mă în mantia sa şi cufundă-mă în oceanul ei. Fă-mă precum colbul în calea celor iubiţi de Tine şi îngăduie să-mi jertfesc sufletul pentru pământul înnobilat de paşii aleşilor Tăi în calea Ta, o Stăpân al slavei din înalturi.
Cu această rugăciune Te cheamă slujitorul Tău, la revărsatul zorilor şi la miez de noapte. Împlineşte-i dorinţa sufletului o, Doamne! Luminează-i inima, bucură-i străfundurile sufletului, aprinde lumina lui ca să poată servi Cauza Ta şi pe slujitorii Tăi.
Tu eşti Cel Darnic, Cel Plin de Har, Cel Plin de Milă, Cel Mai Mărinimos, Cel Îndurător, Cel Milostiv.
-`Abdu'l-Bahá